Istoricul comunei

Istoricul comunei

  Limanu este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele 2 Mai, Hagieni, Limanu (reședința) și Vama Veche. Comuna este situată la extremitatea sud-estică a județului Constanța și se învecinează la sud cu Bulgaria, la vest cu comuna Albești, la nord cu comuna Pecineaga și cu orașul Mangalia, iar la est cu Marea Neagră. Sub aspect etnic, la Recensământul populației din 2002 comuna era alcătuită din 4180 români, 297 lipoveni, 186 tătari, 59 țigani, 13 maghiari și 8 turci. Sub aspect confesional, populația se compunea din 4.235 ortodocși, 261 ortodocși de rit vechi, 195 musulmani, 22 baptiști, 13 penticostali și 12 romano-catolici.
  Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Limanu se ridică la 6.270 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.747 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,12%). Principalele minorități sunt cele de tătari (2,85%), ruși lipoveni (2,84%) și romi (1,34%). Pentru 7,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,76%), dar există și minorități de musulmani (3,09%) și ortodocși de rit vechi (2,19%). Pentru 7,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]
  Satul Limanu ,initial denumit Caracicula a fost înființat în anul 1863 de către turci. In anul 1887 au venit 35 de familii de germani din Basarabia, populând satul, însă în 1894 au emigrat lăsând locul românilor veniți din stânga Dunării, care au fost împroprietăriți aici. Cuvântul Caracicula înseamnă ^ulm negru^.
Limanu (în trecut: Caracicula, în turcă: Karaçuklu, în greacă Limani (Port)) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Constanța, Dobrogea, România. Se află în partea de sud a județului. În apropierea satului se află peștera Limanu și lacul Mangalia. La recensământul din 2002 avea o populație de 2170 locuitori, din care 2100 români, 59 țigani, 6 maghiari și 5 ruși lipoveni.
  Localitatea a fost întemeiată anul 1863 de coloniști turci și tătari. La vremea respectivă, satul aparținea Imperiului Otoman. Ca parte a Dobrogei, localitatea a intrat în componența României în anul 1878. În anul 1887, în sat s-au stabilit 35 familii de germani venite din Basarabia. Acestea, însă, au emigrat în 1894, iar satul a fost populat cu români veniți din stânga Dunării, care au fost împroprietăriți aici.
  Prima școală a fost înființată în anul 1902, din anul 1908 funcționând într-un local propriu construit din contribuțiile localnicilor.
  În ceea ce privește bisericile, s-a construit prin cotizațiile locuitorilor o singură biserică în Caracicula cu hramul ^Sf.Nicolae^ și o geamie în 1907 în Hagilar pe cheltuiala lui Osman Gebal. Acestea nu au suferit stricăciuni în timpul războiului.
  Satul Vama Veche, initial denumit Ilanlâc a fost inființat prin 1811 de cîteva familii de găgăuți. În 1884 satul s-a populat cu împroprietăriți cu câte 25ha pînă la 100ha. Dinfaptul că în această regiune se găsesc foarte mulți serpi, satul s-a numit Ilanlâc sau ^loc plin de șerpi^.
  În anul 1912, ca urmare a schimbului de populații intervenit între Imperiul Rus și Imperiul Otoman în momentul anexării Basarabiei de către primul, Găgăuzii au fost strămutați în Bugeac, în locul lor venind Tătari basarabeni, care s-au alăturat pescarilor, grădinarilor și oierilor locali, Greci pontici, Ruși scopți răscolnici (care, și ei, fugiseră din imperiul Rus), Români dobrogeni sau mocani și Bulgari, care aveau bordeie și colibe în zonă. După alipirea Dobrogei în 1878, Regatul României a păstrat denumirea turcă până în 1913, localitatea purtând denumirea oficială de Ilanlâc. Odată cu anexarea Cadrilaterului (1913-1940), vama a fost mutată mai la sud, la Ecrina (turcește Ekrene, bulgărește Kranevo), iar Ilanlâc a fost redenumit Vama Veche, nume care i-a rămas și după restituirea Cadrilaterului către Bulgaria.
  Vama Veche aparține administrativ de comuna Limanu. Localitatea este amplasată în Dobrogea, pe malul Mării Negre, la mai puțin de un kilometru de granița cu Bulgaria. La recensământul din 2002 avea o populație de 178 locuitori, din care 173 români și 5 găgăuzi.
  Majoritatea turiștilor care frecventau Vama Veche înainte de modernizarea șoselei și de deschiderea frontierei, erau studenți, elevi, sau persoane care doreau să se rupă de agitația de la oraș. Ulterior, turismul a evoluat, frecventarea a crescut, mulți dintre vizitatori nu mai caută linște, ci distracție și petreceri ; strada principală este de altfel plină cu localuri și terase. Între localitățile Doi Mai și Vama Veche, litoralul este teoretic ocrotit de o Rezervație naturală integrală (terestră și maritimă) dar practic, lipsa de fonduri pentru rezervație și de informare a publicului duce, vara, la exploatarea și poluarea și a acestei porțiuni a Litoralului românesc.   Aproape de țărm se află epava unei foste nave grecesti Akra Aktion esuata in 19.02.1981 aceastǎ epavă fiind una din atracțiile localității. În decursul anilor această epavă a fost folosită ca țintă de către Marina Militară. În 2013 epava se află într-o stare foarte avansată de degradare.
  Fiind zonă de frontieră, al cărei acces era limitat, aceast sat al comunei Limanu nu era frecventat de turiști în perioada dictaturii comuniste ; după revoluție și până la sfârșitul anilor 1990 era cunoscut ca fiind un cătun de pescari cu o plajă puțin cunoscută de către turiști, fiind preferată îndeosebi de către nudiști. În ultimii 10 ani însă, datorită muzicii promovate de formația Vama Veche, localitatea a cunoscut un aflux puternic de turiști, schimbându-și complet vechea înfățișare prin apariția de construcții și spații comerciale noi.
  Satul Hagieni, initial denumit Hagilar a fost înființat pe timpul dominației otomane în anul 1824. Este singurul sat dintre cele 4 care un a progresat aproape deloc, de la anexare și până acum. Populația a fost numai tătărească și încet încet, pământurile lor au fost acaparate de câțiva fruntași, ceilalți rămânând în sărăcie. Cuvântul Hagilar înseamnă ^satul Hagiilor^ și s-ar datora această numire faptului că mai mulți tătari s-au dus la Meca.
  Din 1938 are numele actual, iar după 1989 intervine depopularea treptată a așezării, ajungându-se ca, la Recensământul populației din 2002, să fie recenzați 89 tătari și 62 români din totalul de numai 151 locuitori.
  În anul 1903 a fost înființată școală cu 3 clase în satul Hagilar și instalată în local propriu clădit din cotizațiile locuitorilor avea un învățător suplinitor.În anul 1909 a fost înființată o grădiniță de copii.

Link-uri rapide

Primar

Primar
Daniel Gheorghe GEORGESCU

Vremea

LIMANU

Trimite o sesizare